Rezumat:

Activitatea de segmentare îi permite managementului unei companii bancare să stabilească un anumit grad de omogenitate în privinţa diferiţilor consumatori din cadrul pieţei, să analizeze resursele şi eforturile de marketing implicate în servirea fiecărui segment identificat şi să decidă care sunt segmentele ţintă în care se va investi. Decizia de segmentare nu poate fi fundamentată doar ca urmare a posibilităţii de partiţionare a pieţei în grupuri omogene de consumatori. Segmentarea pieţei va fi utilă numai în măsura în care eficienţa şi eficacitatea activităţilor de marketing relaţional sunt influenţate în mod substanţial de diferenţele existente între segmentele identificate. Segmentarea poate fi văzută ca o strategie de identificare şi selecţie a clienţilor în funcţie de modul în care aceştia vor reacţiona la oferta de produse sau în sens mai larg la mixul de marketing al companiei. Informaţiile obţinute sunt folosite de instituţii în evaluarea oportunităţilor oferite de diferite grupuri de consumatori şi selectarea segmentelor compatibile cu obiectivele strategice şi capacităţile organizaţionale. Ulterior, dezvoltarea strategiilor relaţionale orientate către atragerea şi loializarea clienţilor va fi posibilă prin diferenţierea produselor, serviciilor, nivelurilor de preţ, canalelor de distribuţie, formelor şi mesajelor comunicaţionale, în conformitate cu valoarea şi cerinţele specifice fiecărui segment deservit.
 

Download:

textul articolului