Rezumat:

O nouă formă de organizatie -întreprinderea comunitară- asigură un mecanism alternativ pentru corporatii de a se comporta responsabil social. Întreprinderile comunitare se deosebesc de celelalte organizatii din sectorul al treilea prin generarea de venit prin tranzactie mai degrabă decât prin filantropie şi/sau subventii guvernamentale pentru a-şi finanta obiectivele sociale. Ele includ, de asemenea, structuri de conducere democratice care permit membrilor comunitătii sau votantilor să participe la managementul organizatiei. Parteneriatul dintre corporatii şi întreprinderile comunitare creşte, prin urmare, posibilitatea ca o corporatie să treacă de la donatiile filantropice la o formă mai sustenabilă de interventie ce implică angajament pe termen lung fată de comunitate. În acelaşi timp, ele schimbă substantial natura oricărei colaborări permitând relatiilor să fie construite pe baza avantajului reciproc, de unde lărgirea atractivitătii şi a sferei de actiune RSC. Astfel, parteneriatele construiesc abilităti şi acordă drepturi comunitătilor într-un mod care evită paternalismul ce a caracterizat în mod traditional relatiile dintre corporatii şi organizatiile din sectorul voluntar. Relatiile de putere se transformă deoarece partenerii sunt priviti ca surse de bunuri, cunoştinte şi expertiză, mai degrabă decât beneficiari de protectie sau caritate.
 

Download:

textul articolului