Revista de Marketing Online (RMkO) recomandă utilizarea Standarului A.P.A. (American Psychology Association), utilizat de marea majoritate a publicaţiilor academice din domeniul ştiinţelor sociale la nivel mondial. Spre deosebire de citările utilizate de regulă în România, Standarul A.P.A. consideră că citarea referinţelor bibliografice prin note de subsol sau de capitol are ca efect distragerea atenţiei cititorului şi o lipsă de confort în urmărirea textului. Din această cauză este preferată referirea cursivă, în textul lucrării, prezentarea completă a datelor necesare identificării resursei în cauză fiind prezentate în Bibliografie.

Standarul presupune utilizarea numelui autorului şi anul în care a fost publicată lucrarea citată de fiecare dată când este prezentată o idee/comunicare a unei alte persoane (ex.: (Trout, 2005)).

Citările scurte

Paragrafele scurte citate într-o lucrare sunt totdeauna plasate între ghilimele. Dacă sunt referite direct dintr-o lucrare trebuie precizat autorul, anul publicării, respectiv pagina la care să găseşte textul citat (numărul paginii, precedat de „p.” sau „pag.”). De preferinţă citarea se va face printr-o propoziţie sau o formulare care să includă numele autorului, urmat de anul publicării, între paranteze:

În opinia lui Kotler (1998), "Studenţilor le este dificilă citarea, mai ales când folosesc un anumit standard pentru prima oară" (p. 199).

sau

Kotler (1998) crede că "studenţilor le este dificilă citarea" (p. 199); ce implicaţii are acest fapt pentru profesori?

În cazul în care numele autorului nu este precizat într-o formulare introductivă, atunci numele acestuia, anul apariţiei lucrării publicate, respectiv numărul paginii sunt precizate la sfârşitul paragrafului citat, între paranteze.

"Studenţilor le este dificilă citarea," (Kotler, 1998, p. 199), dar nu există studii ştiinţifice care să documenteze cauzele acestui fapt.

Citările lungi

Citarea cuvintelor unei alte persoane este considerată lungă atunci când aceasta are mai mult de 40 de cuvinte. În acest caz textul citat trebuie poziţionat într-un paragraf distinct, cu o formatare care să îl evidenţieze (schimbarea fontului sau utilizarea unui text de tip „italics”). În acest caz nu este necesară utilizarea ghilimelelor. Citarea începe totdeauna la capăt de rând, paragraful fiind uşor indentat, în ansamblul său, faţă de marginile textului din secţiunea respectivă. Paranteza finală (ce poate include numărul de pagină, sau numele autorului, anul lucrării şi numărul de pagină, similar citărilor prezentate în cazul paragrafelor scurte) se plasează după semnul de punctuaţie final din paragraful original.

Studiul lui Kotler (1998) a evidenţiat următoarele:

Studentilor le este dificilă citarea, mai ales când folosesc un anumit standard de citare pentru prima oară. Această problemă poate fi atribuită faptului că profesorii nu insistă suficient de mult asupra modalităţii de citare a ideilor altor persoane, în multe cazuri stilurile de citare fiindu-le necunoscute. (p. 199)

 

Parafrazarea

În cazul în care este parafrazată (utilizată) o idee sau un text găsit într-o altă lucrare, trebuie precizat doar autorul şi anul publicării în cadrul referinţei din text (cu toate că este recomandată adăugarea numărului paginii la care se află).

Conform lui Kotler (1998), citările reprezintă un instrument academic insuşit cu mare dificultate de către studenţi, iar cei care folosesc standardele de citare pentru prima oară o fac de regulă incorect.

sau

Citările sunt dificile pentru studenţi. (Kotler, 1998, p. 199).

Pe lângă textul citat propriu-zis, există o serie de reguli de citare ce fac referire la modalitatea de identificare a autorului (sau a autorilor) lucrării citate, astfel:

Numele autorilor:

O lucrare cu doi autori: Ambii autori sunt citaţi, fie în fraza introductivă, fie în paranteza finală, de fiecare dată când este citată lucrarea în cauză, folosindu-se conjuncţia „şi” între numele acestora.

Studii de Teodorescu şi Cătoiu (1998) au arătat că ...

O lucrare cu trei până la cinci autori: Sunt listaţi toţi autorii în fraza introductivă sau în paranteza finală atunci când lucrarea este citată pentru prima oară în text:

(Cătoiu, Bălan, Vegheş, Dăneţiu, şi Onete, 2001)

În citările ulterioare va fi folosit doar numele primului autor, urmat de particula "et al.", fie în propoziţia introductivă, fie între parantezele de final.

(Cătoiu et al., 2001)

Şase sau mai mulţi autori: Se foloseşte doar numele primului autor, urmat de particula "et al.", fie în propoziţia introductivă, fie între parantezele de final.

Balaure et al. (2001) susţine că...

Autor necunoscut: Dacă lucrarea citată nu are un autor direct idenficabil, se citează sursa folosindu-se titlul acesteia în fraza introductivă sau utilizându-se primele două cuvinte, urmate de „...” în paranteza ce închide citatul. Titlurile unor cărţi sau al unor rapoarte este scris utilizându-se fie formatarea de tip italics a textului, fie prin sublinierea acestuia. Titlurile unor articole sau capitole ale unei cărţi sunt evidenţiate folosindu-se ghilimelele.

Un studiu similar a fost făcut asupra studenţilor de la Academia de Studii Economice ("Citarea textelor ...", 2001).

Notă: În cazul (infrecvent) în care cuvântul „Anonim” este folosit pentru a indica autorul unei lucrări, acesta este tratat ca fiind numele autorului lucrării (Anonim, 2005). Acelaşi lucru este valabil în momentul în care se construieşte bibliografia.

Persoane juridice: În cazul în care autorul unei lucrări este indicat ca fiind o persoană juridică (organizaţie, minister, întreprindere, etc.), numele organizaţiei va fi precizat în fraza introductivă sau în paranteza ce încheie citarea.

Conforam American Marketing Association (2000),...

În cazul în care organizaţia are o abreviere binecunoscută, se include respectiva abreviere între paranteze drepte în momentul când sursa este citată pentru prima oară, iar în citările ulterioare se poate folosi doar abrevierea.

Prima citare: (Organizaţia Naţiunilor Unite [ONU], 2000)

Citările ulterioare: (ONU, 2000)

Două sau mai multe lucrări: Atunci când ideea sau textul citat provine din două sau mai multe lucrări, acestea sunt ordonate între parantezele finale alfabetic, separate prin punct şi virgulă.

(Berndt, 2002; Olteanu, 1983)

Două sau mai multe lucrări ale aceluiaşi autor, apărute în acelaşi an: În cazul în care sunt citate două sau mai multe lucrări ale aceluiaşi autor apărute în acelaşi an, se folosesc litere mici (a,b,c) după an pentru a stabili o ordine de apariţia a acestora în bibliografie. Aceleaşi litere sunt folosite în text, atunci când este citată lucrarea în cauză.

Studii de Olteanu (1991a) reliefează faptul că...

Comunicări personale: În cazul interviurilor, scrisorilor, e-mail-urilor sau alte tipuri de comunicare interpersonală, se citează titlul comunicării în cauză, se specifică faptul că a fost o comunicare personală, ca şi data la care aceasta s-a produs.

(Orzan, e-mail, 20 noiembrie, 2006).

sau

Orzan susţine, de asemenea, că mulţi dintre studenţii săi nu sunt familiarizaţi cu tehnicile de citare a textelor (comunicare personală, 3 noiembrie, 2002).

Atenţie: Comunicările personale nu sunt incluse în bibliografie!

Citarea surselor indirecte: În cazul în care citaţi o sursă la care nu aţi avut acces în original, ci prin intermediul citării acesteia într-o altă lucrare, sursa originală este citată în fraza introductivă, în timp ce sursa pe care o aveţi la dispoziţie va fi citată atât în bibliografie, cât şi în parantezele plasate după fragmentul citat.

Kotler susţine că...(citat în Cătoiu şi Teodorescu, 2000, p.102).

Surse electronice: Dacă este posibil, sursele electronice sunt citate la fel ca în cazul surselor tipărite, precizându-se autorul şi anul apariţiei.

Dumitru (2006) susţine că ...

Autor necunoscut şi dată necunoscută: Dacă nici autorul şi nici anul în care a fost publicată lucrarea citată nu sunt conoscuţi, se utilizează titlul acesteia, sau primele cuvinte din textul lucrării, pentru an folosindu-se abrevierea „d.n.” (dată necunoscută).

Un alt studiu asupra formării deciziei de cumpărare în rândul adolescenţilor a demonstrat faptul că informaţiile sunt acumulate mult mai uşor atunci când sunt prezentate de către un tutore. ("Studiu asupra curbei de învăţare la adolescenţi", d.n.).

Surse fără pagini numerotate: Atunci când o sursă electronică nu include numerele paginilor, trebuie incluse informaţii ce vor permite cititorilor să identifice textele citate. Atunci când un document electronic include paragrafe numerotate, se utilizează simbolul ¶ sau abrevierea „para.”, urmată de numărul paragrafului, pentru identificarea textului în cauză

Conform lui Munteanu (2005), ... (¶6).

Dacă paragrafele nu sunt numerotate şi dacă documentul include titluri, se specifică titlul secţiunii din care a fost extras citatul respectiv, sau, acolo unde este posibil, atât titlul cât şi paragraful din capitolul sau secţiunea în cauză.

Conform lui Munteanu (2005), ... (Proiectarea paginilor web, para. 6).

© 2007 Revista de Marketing Online